vineri, 14 mai 2010

Cea mai logică soluţie pentru crearea Universului e existenţa lui Dumnezeu

  Oricare ştiinţă, oricât de ateistă ar fi ea, se confruntă cu o întrebare căruia nu-i poate da vreun răspuns. Evoluţionismul poate explica originea vieţii pentru ultimii 5 miliarde de ani. Big Bang-ul poate explica originea Universului prezent. Universul provine dintr-un punct cosmic foarte instabil, având o materie extrem de deasă. Dar ştiinţa nu poate răspunde la această ultimă întrebare: de unde provine acest punct cosmic care apoi a explodat? Astfel ajungem la “prima cauză”. Din moment ce pentru ce orice reacţie există o reacţie opusă şi egală, şi pentru orice efect există o cauză, pentru orice efect iniţial trebuie să existe mai întâi o primă cauză. Ştiinţa nu are niciun răspuns pentru “prima cauză”. Ştiinţa a mers până la Big Bang, dar înainte de Big Bang nu mai ştie nimic, admiţând faptul că “nu ştim nimic ce s-a întâmplat înainte”.

Iată ce declară fizicianul Robert Jastrow, un ateist convins: “Există o mare problemă. Ştiinţa a demonstrat că Universul a explodat într-un anumit moment. Dar, se pune problema: ce a cauzat producerea acestui efect? Cine sau ce a pus materia şi energia în Univers? Universul a fost creat din nimic sau a existat înainte anumite materiale? Şi ştiinţa nu poate să răspundă la aceste întrebări.”

Desigur, Dumnezeu este răspunsul creştin la aceste probleme ale ştiinţei, Dumnezeu fiind prima cauză pentru totul, din moment ce în Biblie se spune că “Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1:3). Dar acest răspuns nu este atât de bun, pentru că orice ateist inteligent vă va spune: “Şi pe Dumnezeu cine l-a creat?” – o întrebare la care niciun creştin nu are vreun răspuns.

Ambele tabere – ateişti şi teişti – au nevoie de credinţă pentru această “primă cauză” – ceva ce nu poate fi văzut sau dovedit. Pentru ştiinţă, înainte de Big Bang e un “punct negru şi misterios”, iar pentru creştini, sau teişti în general, există Dumnezeu. Oricare ar fi credinţa, o “primă cauză” trebuie să existe! Dar aceasta nu poate fi demonstrată!

Totuşi, există o diferenţă subtilă, dar importantă în logica celor două tabere, ceea ce face ca o alegere să fie mai probabilă decât cealaltă. În tabăra ateiştilor, nu există nimic care să poată demonstra ce exista înainte de Big Bang, nimic care să arate de unde provine acel punct cosmic. În tabăra credincioşilor, dacă Dumnezeu ar constitui “prima cauză”, atunci avem un martor al creării Universului. Dacă Dumnezeu există etern, aşa cum ni se spune în Biblie “Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii” (Evrei 7:3), atunci nu există nicio contradicţie logică şi nicio dificultate în a înţelege de unde a provenit Universul: de la Dumnezeu.

Postulând existenţa unei fiinţe eterne, toate problemele au dispărut. O fiinţă eternă, prin definiţie, a existat dintotdeauna, şi astfel nu mai e nevoie pentru o “primă cauză”. O fiinţă eternă, prin definiţie, există independent de Univers, pe care l-ar fi putut astfel crea. Existenţa unei fiinţe eterne este teoria cea mai plauzibilă pentru explicarea originii Universului decât oricare altă teorie propusă.

Precum se ştie, există principiul logic emis de Occam Razor care spune: “Atunci când toate lucrurile sunt la fel, cea mai simplă soluţie este cea mai bună”. Cu alte cuvinte, toate lucrurile fiind la fel, atunci când ai mai multe teorii pentru a explica un anumit fenomen, trebuie să-l alegi pe cel care necesită cele mai puţine presupuneri. Astfel, Dumnezeu este cea mai simplă explicaţie pentru “prima cauză”.
Copiat de pe site-ul:
http://www.lovendal.net/wp52/cea-mai-logica-solutie-pentru-crearea-universului-e-existenta-lui-dumnezeu/

Guma de mestecat

  Guma de mestecat agraveaza gastritele si ulcerele gastrice daca este consumata pe stomacul gol. In acelasi timp, daca se fac excese, indulcitorii artificiali din guma incetinesc cresterea in cazul copiilor si provoaca tulburari ale sistemului nervos.
Guma de mestecat nu poate inlocui pasta de dinti, insa poate fi folosita pentru igiena dentara imediat dupa masa, atunci cand periuta nu ne este la indemana. Inca din anii ’30, cercetatorii americani au aratat ca guma de mestecat relaxeaza muschii si ajuta la inlaturarea stresului. Dar in cantitati mari, guma poate fi periculoasa pentru sanatate. Cele mai multe acuzatii i se aduc gumei de mestecat cu zahar, stiut fiind ca zaharul contribuie la aparitia cariilor. Nici guma fara zahar nu este lipsita de pericol daca se consuma frecvent.
Asociatia stomatologilor din Statele Unite recomanda guma de mestecat fara zahar, consumata insa cu moderatie. Si aceasta deoarece guma fara zahar contine fenilalanina, un aminoacid care intra in componenta aspartamului (indulcitor artificial). Studiile americanilor au aratat ca, in organism, fenilalanina provoaca tulburari ale echilibrului hormonal, afectand in special copiii si femeile insarcinate. Printre consecintele consumului ridicat de indulcitori se numara incetinirea procesului de crestere in cazul copiilor si tulburari ale sistemului nervos.
Medicii nu recomanda mestecatul gumei pe stomacul gol, deoarece este stimulata secretia de suc gastric care irita mucoasa stomacala. Acest lucru poate contribui la dezvoltarea gastritelor, la acutizarea ulcerului gastric. Pentru a evita aceste pericole, mestecati guma numai dupa ce ati servit masa. Dar nu mai mult de 15-20 de minute, atat timp cat aceasta isi pastreaza gustul. Respectand aceste recomandari, guma ne ajuta sa ne curatam dintii de resturile alimentare, extractul de mentol inlatura mirosul neplacut al gurii, iar sucul gastric va facilita digerarea alimentelor.
Mestecatul prelungit poate provoca modificari ale muschilor faciali si duce la aparitia bruxismului (scrasnitul dintilor in timpul noptii). Studiile au mai aratat ca sorbitolul si xilitolul din gumele de mestecat distrug microorganismele si acizii care afecteaza smaltul dintilor si cauzeaza cariile.
Medicii de la Universitatea din Chicago afirma ca a mesteca guma in timp ce fumam inseamna a extrage din tigara substantele cancerigene. De asemenea, nu mestecati guma cand va aflati la volan, in timp ce cititi sau invatati pentru ca reduce capacitatea de concentrare. Explicatia: sangele nu mai ajunge la creier, se concentreaza in muschii faciali.
Sursa: Jurnalul National

GARDASIL (vaccinare contra HPV) - un vaccin periculos !

  1.) Ce este acest vaccin?

- a fost introdus recent în ţara noastră;
- frecvenţa infecţiilor cu HPV a crescut în ultimii 15 ani cu 500% în SUA ;
- infecţia cu HPV este considerată o „maladie a viitorului”
- scopul este să prevină infecţia cu virusul HPV ( papilomavirusul uman, tipurile oncogene – care pot provoca un cancer de col uterin);
- există 46 de tipuri de virus HPV, fiecare fiind asociat cu o leziune: HPV 1 produce veruca plantară profundă; HPV 2 produce veruca plană iar tulpinile HPV 6, 11, 16, 18 şi 33 produc vegetaţii veneriene şi sunt oncogene (producătoare de cancer de col uterin);
- în momentul de faţă există 2 tipuri de vaccin anti-HPV : Cervarix (conţine genotipurile 16 şi 18) şi Gardasil (conţine genotipurile 6 , 11,16 şi 18);
- vaccinul nu vindecă o infecţie deja existentă!
(Traian Ciucă, op. cit., pp. 59).

2.)La cine apare cancerul de col uterin? În mod sigur nu apare la fetiţe!

- cancerul de col uterin apare la femeile activ sexual, nu la fetiţe!
- infecţia cu HPV apare de obicei pe un «col receptiv», care a fost “ pregătit” înainte de alte boli cu transmitere sexuală (gonoree, candidoză, trichomoniază) precum şi de alţi factori favorizanţi precum fumatul;
- modificările produse la nivelul colului uterin vor determina o modificare la nivelul genelor oncogene, provocând formarea cancerului; aceste modificări pot fi produse şi de către contraceptive orale precum şi alţi factori mai puţin cunoscuţi; (Traian Ciucă, op. cit., pp. 59).
- obiceiurile sexuale sunt un factor determinant în infecţia HPV ( cancerul este mai frecvent la prostituate).
(Dr. Genoveva Tudor, op. cit., pp. 102-103).

3.) Când apare cancerul de col uterin?

- progresia de la infecţia iniţială la leziunile preinvazive şi, ulterior, cancer invaziv necesită o perioadă îndelungată, frecvent de peste 10 ani.
(http://medic.pulsmedia.ro/article-x.Studiu_Clinic_Preventia_prin_vaccinare_a_cancerului_de_col_uterin,_de_la_deziderat_la_realitate–3394.html

4.) Cât este de efficient vaccinul? Nu se ştie încă !

- în momentul de faţă nu există încă date care să dovedească eficienţa vaccinării anti-HPV în prevenţia cancerului invaziv (cancer în fază tardivă, nevindecabil de obicei) şi va trece încă destul timp până astfel de date vor deveni disponibile, pentru că perioada de la infectarea cu HPV până la apariţia cancerului invaziv este frecvent de peste 10 ani [...]” (http://medic.pulsmedia.ro/article–x Studiu_Clinic_Preventia_prin_vaccinare_a_cancerului_de_col_uterin,_de_la_deziderat_la_realitate–3394.html );
- la ora actuală avem prea puţine date şi despre efectele pe termen lung ale acestui vaccin (au trecut 4 ani de folosinţă în SUA), motiv pentru care nu ne putem lăsa încurajaţi să-l folosim; la această precauţie ne îndeamnă în special multiplele efecte secundare constatate atât în SUA cât şi în alte ţări europene ( Germania, etc) enumerate mai jos.

5.) Ce este sigur? Că are efecte secundare!

Care sunt aceste efecte secundare?
a. mâncărime, roşeaţă sau durere la locul injecţiei, febră, greţuri(http://sanatate.ele.ro/Vaccin_impotriva_virusului_ce_cauzeaza_cancer_uterin_–a(-5235.html, 2006-11-)
b. şoc anafilactic şi epilepsie,
c. paralizii;
d. atacuri de panică şi tulburări circulatorii;
e. stare de rău, greţuri, dureri de cap şi de spate;
f. căderea părului şi amenoree secundară (lipsa menstruaţiei);
g. greţuri, tulburări de sensibilitate, dureri articulare, erupţii pe piele , oboseală accentuată, ameţeli,
h. lipsa poftei de mâncare, depresie, ameţeli.
i. ameţeli, tremurături, parestezii ( senzaţie de arsură) la picioare şi la faţă;
j. meningită virală; etc.
k. deces.
(http://www.sanego.de/Medikament_Gardasil ;

Cazuri mortale : în mai 2007 au fost depistate primele cazuri de deces în SUA datorate vaccinului Gardasil. Alte două decese s-au constatat în Germania şi Austria la fete de 18 şi respectiv 19 ani.
(Hans U. P. Tolzin , Marienstr. 9, 70771 Leinfelden-Echterdingen,Fon 0711/7941 319-1
Fax 0711/7941 319-2,Webseite: http://www.impf-report.de, Email: redaktion@impf-report.de)

6.) De ce este greşită această prevenţie?

- Premizele de la care se pleacă pentru prevenirea cancerului de col sunt greşite deoarece nu sunt luate în consideraţie şi eliminate cauzele directe ale infecţiei: relaţiile sexuale de la o vârstă fragedă; parteneri multiplii; contactarea bolilor cu transmitere sexuală (gonoree, etc.) care favorizează producerea cancerului de col uterin; efectul nociv al fumatului; folosirea contraceptivelor; prostituţia, etc. În locul eliminării cauzelor riscăm să ne îmbolnăvim copii (fetele) cu un vaccin încă insuficient studiat şi mai ales cu multe efecte secundare despre care nu se vorbeşte.
- investiţia mare în aceste vaccinuri trebuie redirecţionată spre efectuarea testului Babeş Papanicolau de două ori pe an la toate femeile care au început activitatea sexuală. Costul este mult mai mic, eficienţa mult mai mare iar riscurile sunt nule!

7.) Poate fi obligatorie vaccinarea? Nu poate.

- nici un vaccin nu poate fi obligator;
- orice părinte are dreptul de a refuza vaccinarea copilului său, cu condiţia să semneze o declaraţie, pe baza căreia îşi asumă riscurile (care nu există in acest caz!).

Dr. Christa Todea-Gross- coordonatorul Proiectului “Pentru –Viaţă” Cluj-Napoca.
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/09/24/gardasil-un-vaccin-periculos/
http://www.trilulilu.ro/ChipmunkMC/9148188ae3c2e4

Vaccinarea împotriva AH1N1 - un vaccin periculos

  Cât de gravă este gripa porcină?
- simptomele de gripă porcină sunt cel mult moderate.
- gripa porcină este cu mult mai blândă decât s-a aşteptat (cf. "The Times")
- boala nu se manifestă mai drastic decât o răceală severă, deci rolul vaccinării este pus sub semnul întrebării
- în Marea Britanie, cea mai afectată ţară din Europa, se înregistrează o mortalitate de 0,03 %, cu mult mai scăzută decât în cazurile de îmbolnăviri cu o gripă obişnuită tip A
, deci nu este justificată vaccinarea în masă a populaţiei, cu atât mai puţin în România unde s-au înregistrat doar 322 de cazuri!

Un vaccin periculos!
Provoacă cancer şi alte boli grave:
- mutaţii genetice şi oncogeneză prin injectarea de material genetic străin direct în sânge (cf. studiilor recente)
- celulele umane utilizate curent în producţia de vaccinuri sunt celule canceroase provenite din diferite tipuri de tumori umane, celule fetale provenite din embrion uman avortat (sunt singurele celule capabile să supravieţuiască in vitro şi să se dividă fără limită de timp şi spaţiu) şi celule animale (embrion de pui, etc.)
- vaccinul "Optaflu" contra gripei porcine al Companiei Novartis va folosi celule umane provenite din tumori canceroase!
- sindromul Guillain-Barré (GBS), boală autoimună ce cauzează paralizia braţelor şi a picioarelor, iar în cazuri rare, a întregului corp

In 1976 s-au înregistrat câteva cazuri de gripă porcină (comună, dată de virusul natural şi nu cel sintetic actual) în rândurile soldaţilor de la Fort Dix, New Jersey şi numai unul dintre ei a decedat, cel mai probabil din cauza eforturilor fizice prea mari decât din cauza gripei. Aceasta a dus la lansarea unei vaccinări în masa a 40 milioane persoane împotriva unei pandemii care nu s-a materializat. Mii de oameni au cerut despăgubiri pentru leziunile cauzate de vaccinare. Cel puţin 25 de oameni au murit şi 500 au paralizat.

Nu este recomandată vaccinarea celor care suferă de boli ale plămânilor (agravează astmul la copii), inimii, rinichilor sau a celor cu sisteme imune slăbite, femeilor însărcinate şi copiilor sub cinci ani deoarece conţine:

- adjuvanţi toxici - cele mai multe vaccinuri au un conţinut periculos de mare de mercur sub formă de thimerosal (un conservant letal) de 50 de ori mai toxic decât mercurul însuşi. O doză destul de mare poate cauza disfuncţii pe termen lung la nivel imunologic, senzorial, neurologic, motor şi comportamental. Intoxicaţia cu mercur duce la autism, sindrom de atenţie deficitară, scleroză multiplă, deficienţe de vorbire şi limbaj. Un alt adjuvant comun pentru vaccinuri este hidroxidul de aluminiu care este implicat in boala Alzheimer, cauzează alergii şi şoc anafilactic

- adjuvanţi noi - pentru vaccinul gripei porcine sunt folosiţi, cu acordul OMS-ului, cei mai mulţi adjuvanţi noi incluzând MF59, ISCOMS, OS21, AS02 şi AS04. Adjuvantul MF59 este de natură uleioasă şi conţine Tween80, Span85002 şi squalena. Studiile efectuate pe şoareci au arătat că adjuvanţii uleioşi induc probleme motorii şi paralizie. Adjuvantul ASO3 conţine de asemenea Squalena (cauzatoare a sindromului războiului din golf) care provoacă şi boli autoimune. Adjuvanţii Sqalena şi Tween80 provoacă infertilitate la animale.
Copiat de pe adresa:
http://forum.oppinio.ro/index.php?topic=6.0
http://www.petitieonline.ro/petitie/stop_vaccinarii_obligatorii_impotriva_ah1n1_nu_acceptam_sa_fim_cobaii_vaccinului_ah1n1_in_romania_-p31364045.html

AH1N1 - despre vaccinul împotriva acestei boli

   Zece minciuni sfruntate ce sunt vehiculate in mod obsesiv de mijloacele mass-media despre gripa porcina si vaccinurile impotriva virusului H1N1

Motto: "Reporterii sunt intocmai ca niste papusi. Ei doar raspund intotdeauna la comenzile acelora care, din umbra, trag sforile" - Lyndon Johnson, fost presedinte SUA

Mass-media pe aceasta planeta este atat de aservita elitei francmasonice mondiale si asa-zisilor iluminati care conduc din umbra lumea, din pacate catre un adevarat dezastru planetar, incat ea face fara rusine si in mod slugarnic aproape orice pentru dezinformarea unui public adesea nestiutor si naiv, care inghite cu credulitate orice. Interesele financiare ale marilor companii farmaceutice (care, culmea, apartin in numar mare chiar unor francmasoni de rang inalt sau membrilor gruparii criminale Bilderberg) au intotdeauna prioritate. Mass-media contribuie din plin, la ora actuala, la raspandirea in randul maselor credule a gogosilor mediatice infricosatoare cu privire la asa-zisa pandemie a gripei porcine. In loc sa ne informeze, mijloacele mass-media si-au propus sa ne prosteasca fara incetare, repetand zi de zi, pana la saturatie, aceleasi minciuni gogonate. Tot ceea ce se petrece nu este deloc intamplator, daca avem in vedere ca marile concernuri farmaceutice internationale obtin mari castiguri din comercializarea vaccinurilor, ele fiind cele care orchestreaza campania de inducere in masa a unei stari de frica paralizanta.

Urmarind cu atentie stirile despre asa-zisa pandemie de gripa porcina (care, de fapt, a fost creata in laborator la comanda capilor francmasoneriei mondiale), se pot observa cel putin zece minciuni sfruntate, care continua sa fie repetate aproape obsesiv, pe canalele principale ale mijloacelor mass-media, in legatura cu gripa porcina si cu vaccinurile ce urmeaza sa fie realizate impotriva gripei porcine. Este semnificativ in aceasta directie diabolismul elitei francmasonice mondiale, care nu numai ca a creat in laborator aceste virusuri, dar urmareste totodata sa ne prosteasca sa ne vaccinam, obtinand astfel sume impresionante, pentru ca apoi sa ne omoare pe banii nostri. Este binecunoscut la ora actuala faptul ca asa-zisele vaccinuri antigripale produse de compania Baxter, ce urmau sa ajunga pe piata in mai multe tari din Europa, erau in mod deliberat contaminate cu tulpini ale gripei aviare H5N1.

Minciuna nr. 1 - Nu se folosesc niciodata adjuvanti in vaccinuri

Pe 7 iulie 2009, intr-un anunt ce nu a fost difuzat pe scara larga, ce apartine OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) s-a recomandat ca adjuvantii ce se folosesc pentru vaccinuri sa fie utilizati pentru a spori cantitatea de vaccinuri produse si care sunt disponibile la ora actuala la nivel mondial. O sursa majora de toxicitate a vaccinurilor antigripale o constituie (pe langa faptul ca aceste vaccinuri sunt in mod intentionat contaminate cu virusi mortali) adjuvantii, care sunt niste substante ce au menirea sa dinamizeze si sa amplifice imunogenicitatea vaccinurilor respective. In literatura de specialitate, toxicitatea acestor adjuvanti este astazi evidentiata pe larg.

Cele mai multe vaccinuri au un continut periculos de mare de mercur, sub forma unei substante ce este numita thimerosal (un conservant ce are consecinte letale, sau altfel spus, care ucide), care este de 50 de ori mai toxic decat mercurul. O doza suficient de mare, atunci cand este introdusa in organism, poate cauza disfunctii pe termen lung la nivel imunologic, senzorial, neurologic, motor si comportamental. Otravirea cu mercur duce totodata la instalarea unor stari care sunt specifice autismului, face sa apara sindromul atentiei deficitare, declanseaza scleroza multipla, face sa apara deficiente de vorbire si chiar de limbaj. Institutul de Medicina (IOM, una dintre Academiile Nationale de stiinta din SUA) a afirmat ca sugarii, copiii si femeile insarcinate nu trebuie sa fie injectate cu aceasta substanta (thimerosal), dar cu toate acestea este cunoscut ca cele mai multe vaccinuri contin aproape 25 de micrograme din aceasta substanta toxica cu efecte letale.
Un alt adjuvant comun si foarte toxic pentru vaccinuri este hidroxidul de aluminiu, care cauzeaza alergie si soc anafilactic. Exista si alti numerosi adjuvanti noi, care sunt chiar mai periculosi. Conform analizei efectuate de unele publicatii stiintifice si farmaceutice, astfel de adjuvanti noi care includ MF59, ISCOMS, OS21, AS02 si AS04 sunt chiar mai toxici decat hidroxidul de aluminiu.

Aceste aspecte sunt mai mult decat semnificative si ar trebui sa ne dea de gandit, pentru ca este evident pentru orice om plin de bun simt si inteligenta ca, dincolo de aparente, prin injectarea noastra cu acest vaccin se urmareste, de fapt, chiar inocularea in organism a virusilor impotriva carora ni se spune ca suntem vaccinati, impreuna cu astfel de substante toxice, care declanseaza la scurt timp dupa aceea boli grave, conducand la moarte. Acele fiinte umane care, in naivitatea lor, se vor vaccina cu aceste vaccinuri, dand dovada de o mare credulitate si naivitate, fac astfel jocul elitei francmasonice, al carui scop este acela de a reduce in mod drastic populatia mondiala. Aceasta si-a propus in realitate sa reduca populatia acestei planete la mai putin de un miliard de locuitori. Stiind aceasta, merita sa ne punem intrebarea: oare este cazul sa riscam sa fim contaminati in mod intentionat, asa cum s-a descoperit in cazul celor peste 72 de kg de vaccinuri gripale obisnuite, care erau infestate de o mana criminala cu virusul gripei aviare?

Minciuna nr. 2 - Gripa porcina este deosebit de periculoasa

In iulie 2009, au fost inregistrate 40.617 cazuri de gripa porcina in SUA si au avut loc 319 decese, ceea ce evidentiaza o mortalitate de 0,8%, desi este foarte probabil ca rata mortalitatii este de fapt, in realitate, mult mai redusa.
Marea Britanie este cea mai afectata tara a Europei si presa a raportat zilnic despre o stare de "pandemie" in luna iulie 2009. In data de 23 iulie a fost deschisa o noua linie telefonica de ajutor, la care oamenii pot primi sfaturi si chiar pot comanda medicamentul Tamiflu, fara sa fie consultati in prealabil de medici. In saptamana deschiderii liniei, s-a ajuns la o cifra de imbolnaviri record de 100.000, cu un total de 30 de decese, ceea ce inseamna o mortalitate de 0.03% (probabil o rata a mortalitatii mai apropiata de realitate). Este posibil ca toate aceste cazuri de imbolnavire sa fi fost produse tocmai datorita contaminarii respectivelor vaccinuri cu virusul gripei porcine. Nu excludem aceasta posibilitate deoarece exista cazuri, care au fost depistate la ora actuala pe glob, cand s-a descoperit ca unele loturi de vaccinuri erau contaminate cu virusi periculosi. Mass-media a avut tupeul de a afirma in mod manipulator despre acele vaccinuri ca au ca efect eliminarea riscurilor de imbolnavire.

Desi este prezentata de propaganda masonica drept un ucigas la scara planetara, gripa porcina nu are deloc un efect atat de devastator asupra fiintelor umane. Cu toate acestea, mass-media continua sa propage stirea alarmista cum ca virusul H1N1 este foarte periculos, inducand astfel frica in sufletele oamenilor si urmarind sa-i determine sa se vaccineze de urgenta, platind totodata sume considerabile pentru o gripa care nu este cu mult mai periculoasa decat o banala raceala din timpul iernii. In alta ordine de idei, la porunca francmasonica, virusului i se pot aplica oricand in laborator anumite modificari genetice si el poate evolua in ceva cu mult mai nociv. Pericolul il reprezinta inocularea lui in masa prin vaccinare, asa cum s-a urmarit sa se realizeze in cazul celor 72 de kilograme de vaccin, care fusesera contaminate cu virusul gripei aviare H5N1.

Minciuna nr. 3 - Vaccinurile care au fost elaborate de marile concerne internationale precum Baxter, Novartis etc. ne protejeaza impotriva gripei porcine

Vaccinul ce a fost, zice-se, elaborat impotriva gripei porcine si despre care se afirma ca protejeaza in mod sigur impotriva gripei porcine nu este in realitate catusi de putin sigur. Cu toate acestea, se afirma ca acest vaccin protejeaza impotriva gripei porcine si aceasta este cea mai mare minciuna dintre toate, pe care mijloacele mass-media o promoveaza fara incetare.
Exista numeroase argumente care dovedesc ca vaccinurile ce au fost elaborate impotriva gripei nu sunt deloc asa de sigure cum se sustine. Virusul gripei se modifica rapid - chiar si fara ajutorul ingineriei genetice pe care, la porunca elitei francmasonice, o folosesc in laborator unii cercetatori lipsiti de constiinta, pe care ii putem numi pe buna dreptate criminali - iar vaccinul s-ar parea ca tinteste doar tulpinile specifice.
De asemenea, la ora actuala se afirma cu viclenie ca vaccinarea antigripala nu asigura protectie permanenta si trebuie, tocmai de aceea, sa fie repetata anual; se stie ca astfel de vaccinuri sunt dificil de produs in masa, iar unele tulpini nu se dezvolta deloc in laborator. Numeroase studii demonstreaza ca vaccinurile antigripale protejeaza de cele mai multe ori foarte putin, uneori deloc si nu exista la ora actuala motive suficiente ca sa credem ca vaccinul, despre care se spune ca a fost elaborat impotriva gripei porcine, ar fi in vreun fel mai bun. Efectele utilizarii vaccinurilor de acest gen asupra sanatatii au fost imposibil de analizat stiintific, deoarece studiile nu contin suficiente informatii si, totodata, la ora actuala lipsesc standardizarile necesare pentru a fi accesibila putina informatie existenta in aceasta directie.

Un studiu efectuat pe un lot de 800 de copii suferind de astm a aratat ca cei care au fost vaccinati antigripal au trebuit dupa aceea sa mearga foarte des atat la doctor, cat si la serviciile de urgenta, datorita complicatiilor si efectelor secundare care au aparut la scurt timp dupa aceea. Acest studiu a fost confirmat de un raport stiintific din anul 2009, care arata ca copiii cu astm care au fost vaccinati cu vaccinul FluMist au prezentat totusi in mod paradoxal un risc de trei ori mai mare de spitalizare.
S-a constat, de asemenea, ca vaccinurile impotriva gripei obisnuite sunt la fel de nefolositoare, atat pentru adulti si cat si pentru batrani, conferind o protectie foarte redusa sau chiar inexistenta impotriva unei game de afectiuni, printre care si pneumonia.

Ca studiu de caz poate fi luata situatia din 1976: in acel an s-au inregistrat cateva cazuri de gripa porcina in randurile soldatilor de la Fort Dix, New Jersey si numai unul dintre ei a decedat, s-ar parea ca mai degraba din cauza eforturilor fizice, decat din cauza imbolnavirii de gripa. Aceasta a dus la declansarea vaccinarii in masa a peste 40 de milioane de persoane, impotriva unei asa-zise pandemii, care nu s-a materializat niciodata. O multime de complicatii si probleme de sanatate au aparut la sute de mii de fiinte umane dupa aceea vaccinare si mii de oameni au cerut dupa aceea despagubiri. Mai mult decat atat, cel putin 25 de fiinte umane au murit si peste 500 au paralizat in urma campaniei de vaccinare.
Statistic vorbind, probabilitatea ca americanii sa fie loviti de fulger este de 40 de ori mai mare decat sa fie salvati prin intermediul vaccinului fabricat impotriva gripei porcine.

Minciuna nr. 4 - Vaccinurile ce au fost fabricate in laborator pentru cazurile de gripa sunt sigure

La ora actuala, cinci companii farmaceutice care actioneaza la nivel planetar au contracte pentru a produce vaccinul impotriva gripei porcine: Baxter International, GlaxoSmithKline, Novartis, Sanofi-Aventis si AstroZeneca.
Baxter a fost prima companie farmaceutica ce a produs un vaccin impotriva virusului AH1N1, intr-un timp suspect de scurt de la declansarea asa-zisei pandemii de gripa porcina (exista destule indicii ca virusul gripei porcine a fost realizat la comanda elitei francmasonice in laborator). Companiei farmaceutice i s-a permis sa introduca pe piata vaccinul AH1N1 la sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august 2009, in ciuda faptului ca aceasta companie a fost implicata intr-o serie de actiuni in mod evident criminale, care aveau ca scop declansarea unor pandemii. Se cunoaste la ora actuala pe intregul glob ca in decembrie 2008, o filiala Baxter din Austria a vandut in 18 tari un vaccin uman antigripal ce era contaminat cu o tulpina virala letala H5N1 de gripa aviara. In Cehia, testele pe cobai s-au soldat cu moartea tuturor animalelor de laborator in care a fost injectat asa-zisul vaccin. Tot compania Baxter este responsabila de un caz de epidemie a gripei porcine, ce s-a produs datorita fisurarii suspecte a unei fiole destinate unui laborator de cercetare, intr-un tren Intercity, in Elvetia.

Novartis, o alta firma de produse farmaceutice, a anuntat in 13 iunie 2009 ca a produs un vaccin impotriva gripei porcine utilizand si adjuvantul MF59. Acest adjuvant este de natura uleioasa si contine substantele Tween80, Span85 si squalena. Studiile ce au fost efectuate pe cobai in laborator au aratat ca adjuvantii uleiosi fac sa apara probleme motorii grave si declanseaza chiar paralizia. Substanta squalena s-a constatat ca a indus artrita severa la cobai, iar in cazul subiectilor umani s-a constatat ca administrarea de squalena cuprinsa intre 10 si 20 ppm (parti pe miliard) conduce la aparitia unor tulburari grave ce survin la nivelul sistemului imunitar si totodata face sa apara anumite maladii autoimune.
Compania Novartis a provocat si ea un mare scandal in anul 2008, ca urmare a testelor clinice cu vaccinul H5N1 ce au fost realizate in Polonia. Testarea a constat in administrarea vaccinului la 350 persoane (vagabonzi) fara adapost de catre unele asistente medicale si de catre unii medici polonezi, experiment care a condus la moartea a 21 dintre cei testati si a condus la aducerea personalului medical in instanta de catre politia poloneza.

Vaccinul ce a fost produs de compania GlaxoSmithKline contine adjuvantul AS03, care a fost aprobat nu se stie de ce de catre UE, impreuna cu vaccinul anti-gripa aviara H5N1, in anul 2008. Conform Raportului European Public de Evaluare, AS03 contine squalena (doza la un vaccin fiind la 10,68 miligrame), DL-alfa-tocoferol (11,86 miligrame) si polisorbat 80 (4,85 miligrame). Vaccinul H5N1 contine, de asemenea, 5 miligrame din substanta thiomersal (care este un derivat ce provine din mercur) per doza de vaccin, polisorbat 80, octoxynol 10 si alte diferite saruri anorganice cu efecte nocive pentru sanatate. Compania respectiva promoveaza agresiv diferite sisteme de adjuvanti toxici pe post de "adjuvanti avantajosi" , pentru a reduce in felul acesta cantitatea de vaccin care se administreaza intr-o doza.

Minciuna nr. 5 - Vaccinul impotriva gripei porcine si a gripei aviare nu este obligatoriu

Am auzit cu totii aceasta minciuna sfruntata, ce este repetata tot timpul: vaccinarea antigripala este voluntara, spun oficialitatile. Dar acest lucru nu este deloc adevarat; cei care sunt angajati la anumite companii o stiu pe pielea lor. Cu toate acestea, aceasta minciuna continua sa fie repetata si sunt o multime de naivi care sunt gata sa o creada. Milioane de americani, in special cei care lucreaza in domeniul medical si chiar profesorii, aud acum de la angajatorii lor ca, in cazul in care nu vor sa se vaccineze, vor fi cu siguranta concediati de la locurile lor de munca. Sa nu uitam in aceasta directie ca vaccinarile sunt programate sa inceapa si in Romania in lunile noiembrie - decembrie 2009.

Minciuna nr. 6 - Vaccinarea impotriva virusilor gripei aviare si gripei porcine contribuie la mentinerea sanatatii noastre

In realitate, este binecunoscut la ora actuala faptul ca unele vaccinuri de acest gen fac mai mult rau decat bine. Potrivit expertului in virusi dr. Marc Lipsitch de la Universitatea din Harvard (SUA), rata reala a mortalitatii datorata infectiei cu virusul gripei porcine este estimata a fi atat de scazuta, incat se situeaza in jurul cifrei de 0.007 %. Aceasta inseamna ca gripa porcina H1N1 omoara mai putin de o persoana din 100.000. Daca vaccinul are o eficienta de 10%, ar trebui vaccinati un milion de oameni pentru a preveni o singura moarte ce este cauzata in cazul fiintelor umane care s-ar putea imbolnavi eventual de gripa porcina. Efectele secundare ale vaccinarii unui milion de fiinte umane ar crea insa grave probleme de sanatate pentru sute de mii dintre acestia si este cu putinta chiar sa ucida mai multe sute dintre ei! Acest aspect este insa trecut sub tacere. Oare de ce? Riscul de deces creste simtitor odata cu vaccinarea impotriva gripei porcine. Lasam la o parte alternativa ca este cu putinta ca atunci cand suntem vaccinati, de fapt sa ni se transmita cu acea ocazie chiar virusul respectiv, care apoi sa va provoace boala specifica, pe care altfel nu am fi avut-o niciodata.

Minciuna nr. 7 - Vaccinul impotriva gripei aviare si impotriva gripei porcine nu este alcatuit din "virusi activi atenuati"

Cand vaccinurile impotriva gripei porcine au fost prezentate pentru prima data, ele au fost descrise ca fiind realizate din "virusi activi atenuati". Acest aspect a fost mentionat in mod direct in documentele CDC din SUA (Centers for Disease Control and Prevention, Centrele pentru prevenirea si controlul imbolnavirilor). Mentiunea respectiva a speriat presa americana si de atunci informatia respectiva a fost cenzurata, fiind cenzurata din orice discutie legata de vaccinare. Pentru cei care sunt naivi si ignoranti si inghit atat de usor orice "gogoasa", jurnalistii sunt pregatiti si vor sustine cu nerusinare in continuare ca vaccinurile impotriva gripei aviare si impotriva gripei porcine nu contin deloc virusi activi atenuati. Dar cu toate acestea, cei care sunt corect informati stiu cu exactitate ca vaccinurile respective sunt intr-adevar elaborate pe baza unor "virusi activi atenuati". De fapt, un virus de acest gen se elaboreaza astfel: se iau virusi activi, li se slabeste virulenta (sunt "atenuati" ca efect specific), iar apoi sunt injectate fiintele umane care accepta sa se vaccineze. Dincolo de minciunile care se spun la ora actuala, acesta este purul si cutremuratorul adevar.

Minciuna nr. 8 - Spalati-va, spalati-va, spalati-va cat mai des pe maini

Aceasta idee cretina de a ne spala intr-un mod aproape obsesiv pe maini, poate chiar si de sute de ori pe zi, se bazeaza pe presupunerea ca am putea, in felul acesta, sa evitam expunerea la virusul gripei porcine. Dar cu toate acestea, ceea ce ni se spune nu este nici real si nici practic. Virusul se poate raspandi si transmite prin aer si prin urmare este o tampenie sa credem ca el se transmite numai prin astfel de modalitati (atingerea a ceva care a fost contaminat). Aceasta idee de a evita asa-zisa expunere la virusul gripei porcine este un nonsens evident. Cu toate acestea, exista fiinte umane ignorante care cred orbeste aceasta tampenie care ni se repeta la nesfarsit. Iar modalitatea cea mai sigura de a supravietui, si anume mentinerea unui sistem imunitar puternic si sanatos, nici nu este pomenita in cadrul modalitatilor de prevenire a contaminarii cu acest virus.
Bineinteles, spalatul mainilor are sens atunci cand lucram intr-un spital. Unele stiri recente insinueaza ca doctorii sunt prea ocupati si chiar uita sa isi mai spele mainile, astfel ca, tocmai datorita "amneziei" lor se raspandesc tot felul de microbi prin spitalele din intreaga lume.

Minciuna nr. 9 - Copiii sunt mult mai vulnerabili la contaminarea cu virusul gripei porcine decat adultii

Aceasta este o alta minciuna sfruntata, ce ne este servita pe fata si care totodata vinde foarte bine vaccinurile. In momentul de fata, vaccinarile vizeaza in primul rand scolarii. Adevarul este, insa, ca virusul gripei porcine se manifesta mult mai bland la copii, in conformitate cu opinia doctorului Marc Lipsitch de la Universitatea Harvard (SUA). Agentia de presa Reuters a avut chiar curajul sa anunte aceasta stire, dar majoritatea canalelor de stiri inca mai raspandesc minciuna gogonata ca cei mai vulnerabili la virusul gripei porcine sunt de fapt copiii.

Minciuna nr. 10 - In cazul in care ne-am imbolnavit de gripa aviara sau porcina nu avem alta posibilitate de vindecare, decat sa ne vaccinam sau sa ne tratam cu Tamiflu

Este important sa avem mereu in vedere faptul ca mijloacele mass-media mint cu o nerusinare aproape incredibila. Propaganda desantata a acesteia actioneaza la comanda elitei francmasonice, care dicteaza din umbra ceea ce trebuie sa se scrie si sa se difuzeze si impune cenzurarea oricarei stiri care pomeneste despre folosirea vitaminei naturale D si a produselor naturale ce contin vitamina D, a ceaiurilor sub forma de pulbere (ce pot fi administrate de 4 ori pe zi sublingual, in doze de cate 3 grame, cu efect antiviral) sau a multor altor remedii naturale care ne pot proteja intr-un mod chiar de sute de ori mai eficient decat vaccinurile criminale fabricate in laboratoarele lor. Daca studiem cu atentie stirile din mass-media, descoperim ca din punctul lor de vedere, in cazul in care ne imbolnavim, exista numai doua optiuni: vaccinurile si Tamiflu. Asta e tot. Nu mai exista nicio alta optiune, iar daca cumva cineva incearca sa vorbeasca despre aceasta, este pus la zid, ridiculizat, defaimat, santajat, prigonit etc. Si se afirma cu tupeu ca toate aceste alternative naturale sunt ineficiente sau chiar aberante.
Ne intrebam de ce se teme la ora actuala mass-media atat de mult sa spuna adevarul? Rapoartele despre gripa porcina, care vorbesc despre modalitati naturale de vindecare, nu pot vedea lumina zilei tocmai pentru ca mentioneaza, printre altele, anumite plante de leac, vitamina D si chiar lumina soarelui, care sunt niste remedii gratuite, ce ne vin de la Dumnezeu si care sunt foarte eficiente in cazul imbolnavirii de gripa porcina. Este un lucru evident ca francmasoneria mondiala si marea industrie farmaceutica sunt in cardasie si ca ele detin monopolul asupra mass-mediei, astfel incat nicio stire adevarata despre gripa porcina sau gripa aviara nu poate fi publicata.
Toate acestea ar trebui sa le dea de gandit tuturor oamenilor inteligenti si cu bun-simt!

adaptare dupa un articol de Mike Adams
Copiat de pe adresa:
http://www.sfatulmedicului.ro/comunitate/gripa/despre-vaccinul-contra-ah1n1_20068

Culte şi secte neoprotestante (2)

3. Penticostalii

Denumirea oficială: CULTUL PENTICOSTAL

Scurt istoric: Cadrul istoric şi religios în care apar penticostalii coincide cu începutul secolului XX şi mediul baptist. Întemeietorul penticostalismului modern a fost Carol Parham, un pastor baptist din California. El a început să predice o “nouă revărsare a Duhului Sfânt” sau o nouă Cincizecime (Pentecostes = Cincizecime, momentul pogorârii Duhului Sfânt, la cincizeci de zile după învierea Domnului, de unde şi numele de pentiscostali).

Astfel susţinea că Duhul Sfânt s-a şi pogorât deja peste 13 persoane la 3 ianuarie 1901.

Destul de rapid, secta s-a răspândit şi în Europa, mai întâi în Norvegia, apoi în Germania, prin pastorul luteran Johann Paul, convertit la noua doctrină şi care a devenit conducătorul sectei în Germania.

Penticostalii îşi revendică originea în însăşi întemeierea Bisericii creştine la Pogorârea Duhului Sfânt, mai ales prin practicarea “vorbirii în limbi”.

În funcţie de locul unde se află, de numărul de membrii sau de tradiţii locale, penticostalii sunt cunoscuţi sub mai multe denumiri: Credinţa apostolică, Adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, Biserica Penticostală a Sfinţilor, Biserica Evangheliei Depline, Biserica Salem şi altele. Prima publicaţie “Vestitorul Evangheliei” a fost editată la Akron, în statul Ohio. În momentul de faţă sunt răspândiţi în toată lumea, au comunităţi destul de mari în America Latină şi în Africa. Desfăşoară o misiune foarte activă prin mijloace moderne, au peste tot locaşuri de cult moderne, se ocupă cu educaţia copiilor şi tineretului, au înfiinţat orfelinate, case pentru bătrâni, institute de dezalcoolizare, tipăresc reviste, cărţi, iar “misionarii” desfăşoară un intens prozelitism, penticostalii fiind astăzi una dintre cele mai active şi mai agresive mişcări religioase pe plan mondial.

Apariţia în România: Ideile penticostale au pătruns în ţara noastră din Ungaria. Primul român, considerat întemeietorul penticostalilor la noi, a fost arădeanul Pavel Budeanu, plecat înainte de 1910 în America, unde a ajuns în contact cu penticostalii şi a îmbrăţişat doctrina lor. Întors în ţară, cu sprijinul unor maghiari mai înstăriţi a întemeiat prima comunitate. Un alt personaj important a fost pastorul baptist Ioan Bododea din Brăiliţa, care, atras de “vorbirea în limbi”, abandonează baptismul şi se intitulează “şeful” Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolică. Traduce o profesiune de credinţă penticostală intitulată “Declararea fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu”, iniţiază două tipărituri “Glasul adevărului” şi “Ştiinţa sfinţilor”.

În 1925, prin decizia Ministerului Cultelor şi Artelor, au fost interzişi în România, dar, cu toate acestea, au funcţionat clandestin; au fost scoşi în afara legii şi în anul 1942. O parte din ei s-au organizat în cadrul cultului baptist, în timp ce alţii, în ascuns, îşi ţineau adunările noaptea. În 1945, într-o conferinţă la Arad, s-a decis înfiinţarea Asociaţiei Religioase Penticostale şi reeditarea revistei “Vestitorul Evangheliei”. În fruntea asociaţiei a fost ales Gheorghe Bradin, ca preşedinte.

În 1949 existau trei organizaţii: Asociaţia “Biserica lui Dumnezeu Apostolică-Penticostală”, asociaţia “Creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt” şi asociaţia “Ucenicii Domnului Iisus Hristos”. În 1950 au primit recunoaşterea juridică sub numele de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea Apostolică.

După 1989, prin reîntoarcerea unor penticostali plecaţi în Apus şi prin înlocuirea capilor “compromişi”, mişcarea penticostală a devenit mult mai activă.

Doctrina: Între cele mai importante învăţături ale penticostalilor, pe lângă cele menţionate la început şi care sunt comune tuturor cultelor neoprotestante, putem aminti: traducerea penticostală a Bibliei singura admisă, Duhul Sfânt ca temelie a concepţiei penticostale şi Botezul în Duhul Sfânt care se poate primi şi prin punerea mâinilor; atunci când botează cu apă practică o singură afundare. Cina Domnului se oficiază cu azimă şi must. Practică “spălarea picioarelor”, conducătorii sunt pastorii şi diaconii, respectă duminica şi alte sărbători, mântuirea se realizează prin Harul lui Dumnezeu, faptele bune nu au valoare mântuitoare, cred în împărăţia de 1000 de ani pe care Hristos o va întemeia împreună cu aleşii săi penticostali. Practică glossolalia sau “vorbirea în limbi” şi “tălmăcirea limbilor”, momente de delir şi extaz în timpul adunărilor, o bolboroseală de cuvinte neînţelese, un amestec de halucinaţie şi exaltare fanatică nu rareori asociată cu afecţiuni psihice. Interzic căsătoria unui penticostal cu un nepenticostal (necredincios).

Grupări dizidente: Şi în cultul penticostal există grupări dizidente, unele acoperite de cultul oficial, altele în conflict direct cu acesta.

Din “Biserica lui Dumnezeu cea Apostolică”, ce funcţiona la Arad, s-a despărţit gruparea numită Creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt, condusă de maghiarul Soday Alexandru, venit din Ungaria şi Isbaşa Alexandru din Lugoj, Bodor Eugen şi G. Cojocaru din Bucureşti.

Ucenicii Domnului Iisus Hristos, conduşi de Ioan Popa din Sebiş (Arad) şi Ioan Crişan, practică rugăciunile de noapte insistente şi “vorbirea în limbi”.

Biserica Apostolică de Ziua a Şaptea sau Pentiscostalii de Ziua a Şaptea grupare apărută în satul Valea Florilor (Cluj), al cărei lider a fost Ioan Boer. Au reimpus practici din Vechiul Testament şi regimul alimentar.

Biserica lui Dumnezeu cea Apostolică Botezată cu Duhul Sfânt sau Universaliştii, întemeiată de Victor Chirilă, practică Botezul nu în numele Sfintei Treimi ci în numele lui Iisus Hristos şi numai în apă curgătoare. Refuză orice fel de legătură cu statul, căruia îi contestă orice drept de control.

Penticostalii negri, sau gruparea “Al treisprezecelea apostol” apare prin anii ’70 în judeţul Timiş. Pe lângă intensificarea “vorbirii în limbi”, aceştia pretind că Duhul Sfânt le transmite prorociri şi descoperiri noi, refuză căsătoria iar celor căsătoriţi le interzic relaţiile conjugale, se numesc apostoli şi poartă barbă.

Creştinii liberi şi Misiunea populară liberă cu mulţi adepţi în oraşul Cugir, promovează cel de-al doilea botez pentru toţi credincioşii (penticostali). Fiinţa supremă este Dumnezeu şi neagă rolul lui Iisus Hristos şi al Duhului Sfânt.

Biseriva Nouapostolică (Penticostală) Internaţională, are în frunte un “patriarh”. Din anul 1988 este Richard Fehr din Lundra. La noi în ţară au apărut după 1900 şi au sediul la Constanţa.



4. Pocăiţii sau Creştinii după Evanghelie

Denumirea oficială: CULTUL CREŞTIN DUPĂ EVANGHELIE

Scurt istoric: Această grupare de orientare calvinistă a apărut în Elveţia în sec XIX şi se numea la început simplu “chrétiens”. Un amestec de învăţături ale lui Zwingli dar şi ale baptiştilor sau ale lui George M. Müller. Creştinii după Evanghelie nu au practic un întemeietor, ei consideră că fondatorul mişcării este însuşi Mântuitorul, a cărui învăţătură este cuprinsă în Evanghelie.

Importanţa acestai grupări neoprotestante pentru România este dată de unirea pe care secta lui Tudor Popescu (Tudoriştii) au încheiat-o cu mişcarea Creştinilor după Evanghelie.

Apariţia în România: La sfârşitul sec. XIX, primii misionari sosiţi în România au fost: englezul E.H. Broadbent, urmat de învăţătorul elveţian Francois Brenay, care a început să ţină adunări la Bucureşti şi să predice în limba franceză pentru “bonjuriştii” societăţii bucureştene. Sora institutorului elveţian Sarah Brenay a sosit şi ea în România prin anii 1902-1903 şi a început evanghelizarea în limba germană printre saşii de la Râşnov, Codlea şi Braşov iar mai apoi la Sibiu şi Cisnădie, unde predica şi se adresa şi românilor prin asociaţia religioasă “Crucea Albă”, condusă de pastorul luteran, ajutat de bănăţeanul Victor Kolle.

În 1909 Francois Brenay a plecat din România iar conducerea mişcării a fost încredinţată lui Ioan Petrescu. După 3 ani a sosit în România arhitectul elveţian Buhrer, membru al Adunării Creştinilor Liberi din Apus, care s-a stabilit la Ploieşti unde înfiinţează “Adunarea” şi a întocmit primul statut. Grigore Fotino Constantinescu, fiul unui ofiţer, trimis în Elveţia pentru a învăţa ceasornicăria se întoarce în ţară şi se intitulează “prim predicator” evanghelist, în preajma izbucnirii Primului Răzbi Mondial. Plecat la Iaşi, răspândeşte învăţăturile sale în Moldova şi deschide o casă de rugăciuni la Iaşi. Întors la Bucureşti organizează o Uniune a Comunităţilor, scoate broşura “Buna Vestire” şi, împreună cu colaboratorul său Gheorghe Teodorescu, revista “Viaţa şi lumina”.

În 1937 Creştinii după Evanghelie fuzionează cu secta lui Tudor Popescu. Acesta fusese preot la Biserica “Sf. Ştefan” din Bucureşti, cunoscută şi sub numele de “Cuibul cu Barză”. Tudor Popescu a fost atras spre ideile sectare şi eretice de bogata Raluca Calimachi şi de Dimitrie Cornilescu, fost cântăreţ la Cuibul cu Barză, care sfătuit de aceiaşi “patroană” spirituală, pentru a scăpa de serviciul militar, a intrat în monahism, stabilindu-se nu la o mănăstire ci la moşia acesteia de la Stănceşti-Botoşani. Aici a început traducerea Bibliei într-o nouă variantă, care se editează şi astăzi la Societatea Britanică, Biblia fiind folosită de sectele şi grupările neoprotestante. Pentru practici şi învăţături eretice, Tudor Popescu a fost caterisit în 1924, dar cu sprijinul Ralucăi Calimachi, a reuşit să cumpere o casă în Bucureşti, pe care a transformat-o în casă de rugăciune, actualul loc de adunare din Str. Carol Davilla.

Fuziunea între “tudorişti” şi Creştinii după Evanghelie a foat oficializată de stat în anul 1946 ca o uniune a două asociaţii creştine însă între cele două ramuri există deosebiri pe care le vom expune mai jos.

Doctrina: Folosesc numai Biblia britanică (USB), traducerea lui Cornilescu, tendenţioasă şi cu multe expresii menite să justifice doctrina neoprotestantă. Botezul este pentru ei de trei feluri: cel cu apă, care nu este decât un ritual ce nu mântuieşte; Botezul Duhului care poate fi primit împreună cu cel al apei şi Botezul în “moartea Domnului” sau cea mai înaltă treaptă la care poate ajunge un “pocăit”. Cina Domnului este doar o comemorare şi se face cu pâine şi vin. Despre sfârşitul lumii, creştinii după Evanghelie afirmă că domnia de 1000 de ani a lui Iisus Hristos va începe la a doua venire ce va avea loc la 7 ani după venirea “tainică”, în care numai Biserica Îl va vedea. Ziua de rugăciune este duminica, la care se adaugă şi alte sărbători. În rest, elementele comune ale doctrinei neoprotestante prezentate în numărul trecut sunt valabile şi pentru creştinii după Evanghelie.

5. Iehoviştii

Denumirea oficială: MARTORII LUI IEHOVA; se mai numesc şi Studenţi în Biblie, Milenişti, Russelişti (după numele lui Russell, unul dintre fondatorii sectei) sau Calculatorii serioşi ai mileniului.

Scurt istoric: Charles Taze Russell (1852-1916), întemeietorul iehovismului, a fost contemporan cu Hellen With (mentorul adventiştilor) şi a fost preocupat şi el, în egală măsură, de stabilirea datei sfârşitului lumii. Pentru a se deosebi de falşii calculatori ai mileniului, şi-a format un grup de “calculatori serioşi” ai celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Se pare că era de origine germană, dintr-o veche familie mozaică, sau, după unii, dintr-o familie de presbiterieni irlandezi. S-a născut în 1852 la Pittsburg, în Pensylvania, într-o familie adventistă foarte înstărită, dar nesupusă rigorilor sectei, ci mai degrabă practicanţi ai unui libertinaj incompatibil cu normele susţinătorilor adventului.

Russell a călătorit mult, a ajuns şi în Ţara Sfântă unde s-a interesat de locul bătăliei finale (Armaghedonul, Apoc. XVI, 16). În 1872, cu un grup de adepţi s-a despărţit de gruparea adventistă şi a pus bazele “studenţilor în Biblie”. Au calculat data venirii Domnului în anul 1874, despre care a scris şi o carte “Scopul şi modul venirii a doua a Domnului”. După ce prevestirea nu s-a împlinit, au recurs la aceeaşi metodă adventistă arătând că Hristos a venit “în duh” nevăzut de nimeni, iar venirea cea reală va avea loc după 40 de ani, adică în 1914. A trecut şi 1914 iar iehoviştii europeni au mai adăugat alte date: 1975 în Austria sau 1995 în Ungaria.

Adventiştii l-au declarat pe Russell “eretic”. Averile lui au crescut, iar din anul 1879 a publicat revista “Turnul de veghere” tradusă în foarte multe limbi şi şi-a fixat sediul la Brooklin. După Russell, la conducerea mişcării iehoviste a urmat J. R. Rutherford (1869-1942) unul dintre cei mai bogaţi americani din perioada interbelică, judecător şi scriitor iehovist de origine mozaică. Acesta a publicat o broşură intitulată “Miloane care trăiesc acum nu vor muri niciodată”, a calculat anul veniri Domnului în 1925, apoi 1948.

Important pentru perioada Rutherford este că a dat iehovismului o nouă orientare sau statut de mişcare politică, în ideea unui stat unic Regatul sau Împărăţia lui Iehova. Lui i-a urmat Nathan H. Knorr (1906-1978) şi el de origine mozaică, iar actualul conducător este J. Wilkinson.

Apariţia în România: Pătrunderea sectei iehoviste în ţara noastră se leagă de numele ardeleanului Ioan Sima, care l-a cunoscut pe Russell, iar acesta l-ar fi sfătuit să se întoarcă în România şi să propovăduiască mesajul lui Iehova. Venind în Ardeal şi beneficiind de mijloace materiale primite de la “fraţi”, a organizat primul “grup” de iehovişti. “John-profetul” se declară profet-lider şi a cerut chiar autorizarea şi recunoaşterea din partea statului pentru iehovişti, cerere evident respinsă din cauza doctrinei iehoviste care nu recunoşte nici autoritatea nici instituţiile fundamentale ale statului.

În 1927, după un timp de judecată sănătoasă, în mediul românesc, Ioan B. Sima se convinge de erorile şi rătăcirile iehoviste şi părăseşte secta, revenind la Biserica Ortodoxă. A rămas neclintit cu toate ameninţările şi presiunile iehoviştilor menite să-l recupereze pe “profet”.

Conducerea grupării iehoviste a fost preuată de unguri, care a continuat editarea atât a revistei “Turnul de veghere” cât şi a altor broşuri. De la Cluj, unde era centrul, mişcarea iehovistă se răspândeşte în Maramureş, Crişana, Banat apoi în Moldova şi Muntenia. Abia după 1989, printr-o neînţeleasă şi iresponsabilă decizie s-a îngăduit organizarea şi funcţionarea Martorilor lui Iehova, fapt nepermis în multe din statele occidentale.

Doctrina: Între punctele importante ale doctrinei iehoviste se află:

- nerecunoaştere Sf. Treimi; Dumnezeu Iehova este unul singur, Iisus Hristos nu este Dumnezeu adevărat ci o creatură a lui Iehova iar Duhul Sfânt este numai o putere a aceluiaşi Iehova. De aceea ei nu sunt creştini pentru că temelia creştinismului este credinţa în Hristos-Dumnezeu;

- nu există suflet nemuritor, omul este o simplă fiinţă raţională, iar învierea este un dar pe care Iehova îl va face martorilor lui;

- pretind cunoaşterea exată a datei celei de-a doua veniri şi a întemeierii împărăţiei de 1000 de ani din care vor face parte numai cei aleşi de Iehova (iehovişti);

- nu există nici iad nici chinuri veşnice;

- nu acceptă nici o sărbătoare, ziua de odihnă fiind sâmbăta.

Iehoviştii practică un prozelitism agresiv, anunţând Războiul universal al Armaghedonului din care vor ieşi biruitoare doar forţele aliate iehoviştilor şi se va instaura guvernul “mondial” al lui Iehova. Principiile şi practicile iehoviste sunt violente, revanşarde şi deosebit de periculoase pentru orice societate. Prin respingerea statului, a serviciului militar, a justiţiei, asistenţei medicale, transfuziei de sânge, interzicerea consumului de carne, practicarea zeciuielii (plată către sectă a 10 % din toate veniturile), controlarea şi ameninţarea membrilor sectei care nu-şi fac datoria de “misionari” supuşi la o adevărată teroare, dincolo de forma amabilă în care se prezintă pe la uşile tuturor, au obligat multe state democratice din lume să interzică secta Martorii lui Iehova pe teritoriul lor, deşi aceasta nu înseamnă că ei nu există în clandestinitate. Majoritatea sunt persoane ignorante deşi nu rareori se pot întâlni şi iehovişti de un anumit nivel care însă au trecut printr-un real proces de spălare a creierului.
Copiat de pe adresa:
http://www.dacoromania.go.ro/nr07/culte.htm

Culte şi secte neoprotestante (1)

Începând cu acest număr al revistei noastre vom prezenta pe scurt cultele şi sectele neoprotestante, care, de mai mult timp sau mai recent, activează la noi în ţară. Scopul este acela de a oferi câteva date, cititorilor noştri, despre aceste culte şi secte, pentru a cunoaşte, pe de o parte, cum şi când au fost întemeiate, în ce condiţii şi când au apărut în ţara noastră, iar pe de altă parte, câteva elemente din doctrina acestor culte şi secte, elemente care ne deosebesc pe noi, fiii Bisericii strămoşeşti şi continuatorii datinei străbune, de cei care, cu îndrăzneală ne propun schimbarea acestor datini şi primirea unor învăţături contrarii atât istoriei bimilenare a creştinismului cât şi, sau mai ales, tradiţiei noastre româneşti.

Doctrina: În general, cultele şi sectele neoprotestante au următoarele învăţături care, pentru Biserica Ortodoxă, sunt de neacceptat şi constituie erezii sau abateri grave de la dreapta credinţă.

Nu recunosc Sf. Tradiţie (adică hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi operele Sf. Părinţi din primul mileniu creştin ca şi textele liturgice) ca un izvor sau, mai bine zis, formă de păstrare a Revelaţiei sau Descoperirii Dumnezeieşti. Prin aceasta încearcă să şteargă 2000 de ani de creştinism, ca şi cum totul ar fi început “alaltăieri”, odată cu apariţia lor.

Nu recunosc Sf. Taine afară de Botez, dar şi acesta, pentru ei, nu este un act sacramental săvârşit de o persoană sfinţită ci de un laic, în costum, şi aşa mai departe; nu au nici Mirungerea; nu au mărturisirea păcatelor şi iertarea lor ca un act sacramental; Euharistia nu este pentru ei o prezenţă reală a lui Hristos în pâinea şi vinul consacrate prin lucrarea Sf. Duh, ci doar o amintire, o comemorare a Cinei Domnului; Căsătoria sau Cununia nu este o Sf. Taină; nu au preoţi sfinţiţi ci doar predicatori, cu toate consecinţele (lipsa hirotoniei sau punerii mâinilor prin succesiunea apostolică, lipsa veşmintelor liturgice, şi celelalte); nu au Taina Sf. Maslu sau ungerea bolnavilor cu unt-de-lemn sfinţit spre tămăduirea bolilor sufleteşti şi trupeşti.

Nu cinstesc Sf. Cruce şi nici nu-şi fac semnul Sf. Cruci, ca şi cum Altarul de jertfă al mântuitorului Isus Hristos ar fi o ruşine pentru noi astăzi.

Nu cinstesc pe Maica Domnului despre care spun că a fost o femeie ca oricare alta şi nu Născătoare de Dumnezeu şi Maică a noastră a tuturor, căreia ne rugăm şi căreia îi cerem să se roage pentru noi în calitatea sa de Maică a Domnului. Nici vorbă de feciorie şi cu atât mai puţin de purureafecioria celei pe care noi o numim Preacurata Fecioară Maria.

Nu cinstesc pe îngeri nici pe sfinţi şi cum ar putea să-i cinstească pe sfinţi dacă au şters cu buretele istoria creştină cu sfinţii martiri (cei ce şi-au dat viaţa pentru credinţa în Isus Hristos), cu sfinţii cuvioşi (mari trăitori ai vieţii creştine) sau cu Sfinţii Părinţi (mari apărători ai dreptei credinţe).

Nu cinstesc sfintele icoane sau imaginile sacre, bazate pe temeiul întrupării Fiului lui Dumnezeu prin care Dumnezeu a luat chip şi ni s-a arătat în istorie, iar sfinţii, întrucât Hristos a trăit în ei, au devenit purtătorii chipului lui Dumnezeu întrupat şi, prin viaţa lor, au ajuns la semănarea cu El. Pentru noi, icoanele sunt ferestre deschise către Mântuitorul, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri şi toţi sfinţii, materie plină de harul primit prin sfinţirea lor.

Nu cinstesc Sf. Moaşte sau rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor (normal, dacă n-au nici sfinţi).

Nu recunosc biserica, locaşul de cult sfinţit şi consacrat pentru cultul public, nici pictura bisericii, nici altarul, nici toate celelalte obiecte sfinţite care se găsesc în biserică, mai direct spus, în locul Voroneţului, cu minunata-i frescă de cinci secole sau în locul bisericilor (nepreţuitul nostru patrimoniu) nişte case cu săli oarecare, pentru adunare sau rugăciune, pe care, impropriu, unii dintre neoprotestanţi le numesc “biserici”.

Nu au Sf. Liturghie, nici cele şapte laude, nici texte consacrate pentru cult, programul de rugăciune al neoprotestanţilor este total diferit şi se bazează pe lecturi biblice şi cuvântări, însoţite de poezii şi cântece religioase corale sau cu acompaniament instrumental. Nu în puţine cazuri, aşa cum se practică în Stalele Unite, se şi dansează pe ritmuri care pot merge de la tango şi blues până la zgomotosul rock şi dementul hard, nu excludem în viitor nici rap-ul sau... poate o contribuţie a noastră de manele.

Mântuirea este oferită de cultele şi sectele neoprotestante cu mare siguranţă şi amăgitoare facilitate. E suficient să intri în rândul lor pentru a deveni un “pocăit” şi un “mântuit”, ei contestând posibilitatea mântuirii atât în Bisericile istorice cât şi unii altora chiar în sânul neoprotestantismului.

Contribuţia bănească a membrilor cultelor şi a sectelor neoprotestante depăşeşte incomparabil pe cea a credincioşilor ortodocşi (plătind nu rareori 10Î din toate veniturile), la care se adaugă sume de loc neglijabile venite, de obicei, de peste ocean.

Toate cele arătate mai sus, privitoare la doctrină, se explică prin faptul că aproape toate cultele şi sectele neoprotestante provin din Statele Unite unde lipsesc 16 secole de creştinism dar unde se găsesc resurse financiare şi nu numai.



1. Baptiştii

Denumirea oficială: Cultul CreŞtin Baptist

Scurt istoric: Baptişii sunt urmaşii anabaptiştilor (o sectă din sec. al XVI-lea al cărei întemeietor a fost Nikolas Storch şi care nu recunoşteau validitatea botezului catolic. Reprezentantul cel mai important a fost Thomas Müntzer, coleg şi, iniţial, apropiat colaborator a lui Luther, care nega caracterul de revelaţie unică şi infailibilă a Bibliei, şi afirma că Hristos ar fi fost un om, deci nu Dumnezeu adevărat, iar împărăţia de o mie de ani va fi o împărăţie pământească. A fost condamnat, torturat şi decapitat în 1525, la vârsta de 28 de ani).

Baptiştii, aşa cum îi cunoaştem astăzi, au apărut în Anglia la începutul sec. al XVII-lea, iniţiatorul lor fiind pastorul puritan John Smith care nega botezul copiilor. Acesta s-a autobotezat apoi, a emigrat în Olanda, unde trece la menoniţii lui Thomas Helwys; acesta din urmă, după ce s-a despărţit, se reîntoarce în Angia şi în 1611 întemeiază prima biserică baptistă în Londra. Au fost persecutaţi în timpul Stuarţilor, l-au slujit pe Cromwell şi abia în 1689 au primit dreptul de a se organiza şi funcţiona liber. Baptiştii s-au împărţit în scurt timp în două ramuri: baptişti generali (urmaşii lui Smith şi Helwys, care susţineau că Hristos a murit pentru mântuirea tuturor oamenilor) şi baptiştii particulari (grupare condusă de pastorul Henry Iacob, care influenţaţi de învăţătura calvină, susţineau că Hristos a murit numai pentru cei predestinaţi la mântuire). Abia pe la 1900 şi-au fixat o doctrină mai unitară.

Apariţia în România: este datată în mijlocul sec. al XIX-lea. Un dulgher german baptist Karl Scharschmit, emigrant în ţara noastră la 1856, face prima misiune printre conaţionalii săi din Bucureşti. În 1865 vine la Bucureşti primul predicatior baptist, germanul Augustin Leibig şi botează câteva persoane în apele Dâmboviţei. În Transilvania, prima biserică baptistă a fost maghiară, iar fondatorul ei a fost un croitor pe nume Antal Novak din Salonta Mare (Bihor) la 1875. După 1910, prin activitatea pastorului Constantin Adorian au fost atraşi la baptism şi o serie de români. După 1918, comunităţile baptiste din Transilvania şi din vechiul regal se unesc şi în 1921 are loc primul congres baptist la Boteni (Arad). După multe insistenţe şi intervenţii din partea Alianţei Mondiale Baptiste, în 1940 au fost recunoscuţi şi au primit dreptul de funcţionare în România, dar în 1942 au fost desfiinţaţi, pentru ca, după război, în 1948 să reprimească dreptul de organizare şi funcţionare.

Doctrina: pe lângă cele arătate la început despre toate cultele şi sectele neoprotestante, specificul doctrinar al baptiştilor este că învăţătura lor este centrată pe Botez şi nu acceptă decât Botezul adulţilor ca singura cale spre mântuire.

Grupări dezidente: Baptiştii au cel puţin 12 grupări disidente (secte): Biserica menomită (întemeiată de Menon sau vechii anabaptişti), baptiştii vechi (susţin o strictă predestinaţie), baptişii liberi (susţin destinul universal absolut), baptiştii legişti sau “de sâmbăta” (serbează sabatul şi alte sărbători mozaice), baptiştii “celor şapte porunci” (cu un cod religios mozaic şi neotestamentar), Biserica “discipolilor lui Hristos” (practică şi Botezul copiilor, dacă este cerut de părinţi), baptiştii unitarieni (susţin că Sf. Duh nu este Dumnezeu, iar Fiul este o creatură), Biserica lui Dumnezeu (beneficiarii unui fond de solidaritate mondială care practică spălarea picioarelor şi ajutorul fratern), baptiştii cufundători (practică Botezul adulţilor prin cufundarea cu capul în jos de trei ori), baptiştii cuvântului (practică un intens prozelitism), baptiştii frăţietăţii (de obicei membrii de culoare care se rebotează cu ocazia pelerinajelor în Locurile Sfinte sau la Iordan), baptiştii femeilor mironosiţe (practică Botezul copiilor şi nu o “ierarhie” feminină),

Fiecare din aceste grupări au mai multe ramificaţii în funcţie de continente, popoare sau comunităţi.



Adventişti

Denumirea oficială: Cultul CreŞtin Adventist de Ziua a Şaptea.

Scurt istoric: originea adventiştilor se situează în prima jumătate a sec. al XIX-lea, mai precis la 1831, când William Müller, un fermier baptist din Masachusetts a început să predice despre o apropiată venire a lui Hristos şi despre începutul împărăţiei de o mie de ani.

Hiliasmul (hilia gr. = o mie) sau doctrina potrivit căreia, la a doua venire, Hristos va întemeia o împărăţie de o mie de ani, este mult mai veche şi se găseşte chiar în mesianismul profetic al Vechiului Testament (Daniil VIII, 14). Textul din Noul Testament folosit de “apostolii hiliasmului” (Apoc. XX, 4,6,7), printr-o greşită interpretare a “miilor de ani”, care reprezintă veşnicia, a dat naştere de mai multe ori, în istoria creştinismului, la calcule pe cât de eronate, pe atât de păguboase.

Revenind la W. Müller, acesta a fixat data venirii lui Hristos pentru anul 1843. Despre acesta, el a scris într-o broşură intitulată “Adeverire din Biblie” (1833), precum şi în revistele “Semnele timpului”, apărută în 1840, “Strigătul din miezul nopţii” (1842) şi “Trâmbiţa de alarmă” (1842). Anul 1843 a trecut fără să se întâmple nimic, iar Müller s-a scuzat faţă de adepţii săi spunând că e vorba de o “mică greşeală”. Ucenicul său, Samuel Snow stabileşte că anul corect este 1844, iar ziua 22 octombrie. La Boston, toţi membrii sectei se pregăteau, şi-au părăsit serviciile, s-au îmbrăcat în haine albe şi, adunaţi într-o sală mare sau pe acoperişuri sau pe dealuri, aşteptau venirea lui Hristos. Müller a recunoscut a doua oară că s-a înşelat. Adventiştii (de la adventum lat. = venire, a doua venire) încep să se divizeze în fel de fel de grupuri. În acest moment apare o tânără de 17 ani, cu grave probleme psihice, halucinaţii, viziuni isterice, pe nume Hellen Harman, născută în 1827 dintr-o familie de metodişti, cunoscută mai târziu sub numele de Helen G. White.

Ea a făcut parte din secta lui Müller, a aşteptat şi ea noaptea de 21-22 oct. 1844, însă departe de a fi dezamăgită de “profeţia” lui Müller, în luna decembrie a aceluiaşi an, Hellen Harman a anunţat că a avut o “revelaţie” din care ar fi înţeles că data nu a fost greşită, Hristos şi-a început întradevăr lucrarea de “curăţire a Sanctuarului ceresc”, iar după aceea va coborî de pământ pentru întemeierea împărăţiei milenare. În 1846 ea se căsătoreşte cu un om foarte bogat pe nume James White şi chiar în acelaşi an pretinde că a avut o altă “revelaţie” prin care Dumnezeu i-ar fi poruncit să serbeze sâmbăta, ziua a şaptea a săptămânii. Astfel, Hellen White înfiinţa una dintre cele mai cunoscute secte, Adventişii de ziua a şaptea. Şi-a dedicat viaţa organizării comunităţilor sectei, care o numeau “Spiritul profetic”, pretindea că a avut peste 2000 de viziuni, care au fost apoi adunate şi publicate sub genericul “Scrierile Spiritului Profetic”. A murit în 1915, n-a avut urmaşi, dar a lăsat în schimb sectei o imensă avere. Adventiştii s-au răspândit în toată lumea atât datorită prozelismului foarte agresiv, cât şi datorită puterii banului.

Apariţia în România: În 1864, un adept al sectei pe nume Mihail Czechovki, fost preot catolic, a venit din SUA în Europa pentru a “predica noua învăţătură”. Începe în Italia apoi pe rând: Elveţia, Franţa, Germania, Austria, Ungaria şi Rusia. În 1870 ajunge în România şi se stabileşte la Piteşti însă predica lui nu dă prea mari rezultate. Reuşeşte să convertească pe baptistul Toma Aslan şi pe fratele acestuia, care organizează micul grup de adventişti de la Piteşti. După 10 ani ajung la 13 membri, iar după alţi cinci, aproape dispar. În acelaşi an, 1881, un grup de colonişti germani adventişti din Crimea s-au stabilit în Dobrogea, formând un nucleu la Sarighiol. În jurul anului 1900 apare la Bucureşti prima grupare adventistă, dar adevărata organizare va veni abia după ce va fi “convertit” Petre Paulini (pe atunci student la medicină), care va deveni, în urma pregătirii la seminarul adventist din Friedenson (Germania), şeful adventiştilor de ziua a şaptea. Primul congres a avut loc în 1920, în 1932 au fost înlăturaţi misionarii străini, în 1942 asociaţia religioasă a adventiştilor de ziua a şaptea a fost desfiinţată printr-un decret-lege ca în 1948 să fie recunoscută drept cult religios.

Doctrina: pe lângă cele arătate la început, specific adventiştilor de ziua a şaptea este: respectarea zilei de odihnă, plata zeciuielii adică 10Î din orice venit, cât de mic, interzicerea consumului cărnii de porc, sărbătorirea sâmbetei, cele 10 porunci sunt principii morale obligatorii ce nu pot fi schimbate. Cu privire la sfârşitul lumii, doctrina adventist-milenistă (sau hiliastă) susţine că sufletul este muritor, nemurirea este rezervată numai adventiştilor (George Stor), nu există rai şi iad ci numai alegerea celor drepţi (advenţii) care vor învia la venirea lui Hristos, în vreme ce păcătoşii vor trebui să mai aştepte o mie de ani şi apoi vor fi nimiciţi, când Dumnezeu va curăţa universul de păcat. După moarte, sufletul rămâne în mormânt, inconştient. Curăţirea Sanctuarului ceresc în care slujeşte Hristos a început în 1844 şi încheierea acestei lucrări este timpul pe care Dumnezeu l-a dat omenirii pentru pocăinţă. Domnia lui Antihrist (1260 ani) a fost perioada papalităţii şi a durat până la Napoleon (1789). Prima înviere va fi a celor drepţi, iar după o mie de ani vor fi înviaţi şi păcătoşii, cetatea celor drepţi, cu Hristos, va coborî pe pământ, cei păcătoşi în frunte cu satana vor înconjura cetatea drepţilor, dar vor fi nimiciţi de focul ce va veni din cer, satana şi oştirea lui vor fi arşi, iar pământul va fi curăţat şi regenerat, devenind pentru totdeauna locuinţa sfinţilor (adventiştilor), sub domnia supremă a lui Hristos.



Grupări dizidente:

1. Adventiştii reformişti, rowentiştii sau “profeţii” noi. Hellen White şi-a ales şi “profetese” şi judecătoare dintre cele mai disperate tinere, necăsătorite sau fără copii, după ce se declarase “împărăteasa” profeţilor, de-a dreapta judecătorului şi nemuritoare. La scurt timp după moartea ei au început lupte interne în care a reuşit să se impună Margareta W. Rowen din comunitatea adventistă din Los Angeles. Ea a declarat că Hellen White i-a descoperit şi i-a dat poruncă să facă “reformă”, adică să păstreze pacea eternă prin refuzul de a pune mâna pe armă, sfârşitul este aproape, nu mai are rost nici căsătoria, cultura este opera diavolului, iar consumul de carne este interzis. Reformiştii pătrund în România prin intermediul unui soldat, Kramer, căsătorit cu o adventistă reformistă din Hamburg. Datorită atitudinii faţă de stat, adventiştii reformiţti au fost interzişi în toate ţările civilizate. La noi au fost combătuţi de şeful adventiştilor de ziua a şaptea, Petre Paulini, în scrierea intitulată Profeţi falşi şi profeţi mincinoşi. Astăzi activează la noi în ţară, în Transilvania, grupul Gheorghe Catană.

2. Un alt grup, şi mai excentric este cel al “profetului” Satmari din Piatra Neamţ, care practică aşa-zisa unire “spirituală”, familie şi viaţă conjugală paradisiacă, refuză orice organizare socială şi încadrarea în muncă.

3. Despre martorii milenişti sau martorii lui Iehova vom vorbi separat.
Copiat de pe adresa:
http://www.dacoromania.go.ro/nr06/secte.htm